O mica plimbare ._.

M-am uitat in stanga si in dreapta si am vazut un plic mare si portocoaliu. L-am luat in mana inspectandu-l.

-Ai grija cu hartoagele astea, is fragile. am zis, privind-o.
-Ah, uite! L-am gasit. am zis, luand dintr-o cutie un pachet maricel, ingalbenit si legat cu sfoara.
-Da, gata, mi-am terminat misiunea.

Am zambit punand plicul la loc. Dar inainte sa-l pun am vazut ca era scris pe el numele mamei.
-Ma...ma? m-am balbait eu uimita.

M-am apropiat de ea, privind plicul.
-Oh, aici se depozita corespondenta. Probabil ca plicurile de aici s-au pierdut si n-au mai ajuns la destinatari.

Imi era frica sa deschid plicul. Ma uitam sa-l pun la loc, ca nu mai aveam ce sa vad in el si sa ma intrsiteze mai mult de atat...

-Da-l incoa, ca ma uit eu, si daca e rau nu-ti arat. am zis, insfacand plicul si deschizandu-l.
Am facut o minge de foc si am inceput sa citesc.

Am oftat si incet incet cele trei flori se ofileau.

-Foarte interesant. am spus.
-E in francez, cu un scris elegant, de la un anume domn conte. Se interesa de starea mamei tale.

Ma uit pe data trimiterii si vad ca este ...
-Exact a doua zi dupa moartea ei in incendiul din casa, spun eu privind plicul.

Am dat din umeri, nepasatoare.
-Eh, uite asta e dezavantajul sa ai o familie, o mama. Prea multa suferinta...

-Asta este pedeapsa daca ai un tata, spun eu absenta.

-Eh, si mai rau. Ce noroc am. am spus, intinzandu-ma.

-De ce? o intreb eu ganditoare.

-N-am avut familie, n-am mama, n-am tata. E simplu. Parintii probabil ca m-au abandonat cand eram un tanc si din cauza asta n-am de sa sufar ca mi-a murit nu stiu ce ruda.

-Aha, spun eu zmabind. Poate ca ai dreptate , dar cineva m-a invatat sa sterg ttul cu o carpa, spun eu zambind

-Asa sa faci. am spus, zambind.

Am zambit privind in jur.